28.09.2026
De ce îmi place atât de mult propria mea companie?
Era o după-amiază de vară. Eram la mare, într-o călătorie pe care mi-am oferit-o mie. O călătorie pe care am simțit-o ca pe o chemare, dar și ca pe o continuare a unui obicei pe care îl începusem cu un an înainte.
Stăteam la o terasă aproape de mare, la umbră, cu o cafea lângă mine și cu picioarele goale. Simțeam nisipul cald. Auzeam muzica de la terasă, vocile oamenilor și, undeva în spatele tuturor acestor sunete, valurile. Totul era atât de frumos. Atât de simplu. Și, într-un fel, atât de binevenit și de bine-meritat.
Am deschis jurnalul și am început să scriu. A curs simplu și ușor o întrebare. Sau, mai bine spus, nu era chiar o întrebare. Era mai degrabă o exclamație.
Wow. De ce îmi place atât de mult propria mea companie?
M-am uitat la ea și am zâmbit. De ce? De ce îmi place mie atât de mult să fiu cu mine? Și întrebarea asta am lăsat-o pe hârtie, fără un răspuns, mai multe zile.
Totuși, de ce acum și înainte nu? De ce îmi place să petrec timp doar cu mine? Pentru că nu a fost dintotdeauna așa.
A fost o vreme în care aproape tot ce era interesant pentru mine se afla în afara mea. Mă uitam la oamenii talentați, inteligenți și curajoși și la viețile lor. Îi admiram. Și, fără să-mi dau seama, mă micșoram pe mine.
La mine găseam lucrurile care nu-mi plăceau. Nu-mi plăcea modul meu de a fi, de a face anumite lucruri și nu-mi plăceau părți din corpul meu. Nu-mi plăcea mai nimic la mine.
Dar în ceilalți găseam mereu ceva extraordinar. Căutam ceva în afara mea. Admiram oamenii care aveau curajul să fie ei înșiși și să se exprime. Admiram încrederea unora, talentul altora și viața oamenilor curajoși. Nu știam că și eu aveam o bogăție a mea. Că fiecare om vine cu ceva al lui, cu un dar.
Am descoperit recent prin propria experiență, că ceea ce admiram atât de mult în ceilalți era ceva ce eu aveam în mine. Doar că eu încă nu mă uitasem suficient de atent la interiorul meu. Nu căutam și darul meu. Nu eram curioasă să aflu cine sunt, de fapt. Ce potențial am? Ce daruri am? Cu ce pot ajuta alți oameni?
Nu știam că poți să te abandonezi pe tine fără să-ți dai seama. Nu știam că se poate să-mi fiu aproape, să mă caut, să mă iubesc, să mă aleg, în primul rând, pe mine.